Cea mai mare şi mai complexă dintre Insulele Canare, Tenerife este departe de a fi insula infernului aşa cum au botezat-o primii colonişti spanioli (Tiñerfe) şi mult mai mult decât “insula eternei primăveri” aşa cum o prezintă sumar pliantele turistice.

Exoticul arhipelag “european” de origine vulcanică este situat la 100 de kilometri de coasta de vest a Africii şi la aproximativ 1000 de kilometri de sudul Spaniei, scăldat de apele Atlanticului, fiind de-a lungul timpului punctul de legătură, şi punct de oprire a corăbiilor, între continetul european şi cele două americi, cu a căror istorie deseori se confundă.

arroz caldoso

La fel ca suratele sale, Tenerife e împărţită în două realităţi determinate de climă, nordul – verde, dedicat agriculturii, în care se află marile oraşe şi sudul uscat dar veşnic însorit, preferat de turişti. În sud, ca în orice loc în care există turism (minim 8 milioane anual) poţi mânca aproape orice, de oriunde din lume, de la specialităţi europene până la specialităţi din cele mai extravagante bucătării asiatice. Pentru specialităţi locale însă trebuie să te îndepărtezi de zonele turistice pentru a gusta cele mai autentice preparate locale, la preţuri decente.

Din punct de vedere geografic Tenerife este un munte care se ridică din ocean, pe diverse paliere de altitudine, până pe vârful vulcanului Teide (3718), cel mai înalt munte al Spaniei, aspect care îi asigură diversitatea agricolă şi, implicit culinară. Pentru că multiplele paliere de înălţime, primăvara-vara perpetuuă, le oferă le oferă fermierilor locali posibilitatea de a cultiva şi exploata aproape orice, atât timp cât dispun de o sursă stabilă de apă. Fructe şi legume de o calitate extraordinară se găsesc în pieţe tot timpul anului iar proximitatea oceanului îi oferă acces la peşte şi fructe de mare din belşug.

Piata Tenerife

Ce se cultivă în Tenerife

Dacă ajungi în Canare musai să încerci fructele şi legumele locale, unele cunoscute şi la noi, dar de o calitate superioară aici, altele exotice, mai ales pentru că multe hoteluri oferă spaţii pentru gătit şi depozitat.

Pentru a gusta fructe şi legume de calitate, e preferabil să căutaţi pieţele locale sau fruterías (magazine de legume-fructe) care vând produse locale proaspete la preţuri mai mici decât în supermarketuri (la jumătate de preţ uneori!). Mai ales că în pieţe se vând exclusiv produse locale.

Multe legume şi fructe se vând în două varietăţi (verde şi madurado – verde sau copt), primele sunt proaspăt culese şi rezistă mai mult, celelalte sunt coapte şi gata de a fi consumate. Roşiile proaspete, verzi, poartă denumirea de “ensalada”, cele coapte de “salsa”.

Vă recomandăm avocado, disponibil tot anul în cele două varietăţi, moale şi cremos atunci când ajunge la maturitate. Dacă îl cumpăraţi verde şi aveţi timp, lăsaţi-l 3 zile împachetat în ziar sau într-o pungă de plastic. O să aveţi o revelaţie culinară: un unt vegetal, tartinabil ca atare sau amestecat cu usturoi şi lămâie.

Bananele de Canare, cultivate cu precădere în sudul insulei dar regăsite peste tot, sunt o altă minunăţie găsită în două dimensiuni: mici sau mari (macho), ambele cu un gust memorabil.

Dacă ajungeţi în Tenerife ar fi păcat să nu gustaţi dintr-un mango bine copt, cremos şi un parfum inconfundabil, atât de diferit de gustul ţelinos al fructelor pe care le regăsim la noi. Manga e o altă varietate mai mică dar la fel de apreciată.

Specific în special însulei El Hierro, ananasul se cultivă şi în Tenerife şi are o calitate excepţională. Este copt când răspândeşte un parfum îmbătător în jur. Combinaţi-l cu papaya (alt fruct cultivat local) şi o să obţineţi o salată cu efect extraordinar pentru sănătate.

cartofii în Tenerife sunt o obsesie şi o mândrie locală, aşa că aşteptaţi-vă să îi găsiţi într-o largă varietate tot timpul anului, de toate culorile şi dimensiunile, cu preţuri care ajung în cazul cartofilor negri sau violeţi până la 7 euro kilogramul!

Castanele de Tenerife, nu mai puţin de 12 varietăţi, sunt la mare căutare întreaga toamnă şi iarnă când se vând pe stradă coapte la fel ca şi la noi.

Nísperos (moşmoane), deşi de origine japoneză, se găsesc din abunenţă pe toate drumurile din Tenerife, uşor astringente, cu un gust care oscilează între măr şi corcoduşă, acest fruct este excelent pentru digestie. Nu se consumă împreună, după sau înainte de produse lactate!

Higos picos sunt fructele unui cactus (chumberas) care creşte sălbatic sau se cultivă pe toată insula, atât în nord cât şi în sud. Dulci, astringente, uşor cleioase, se consumă bine răcite sau se folosesc pentru a face dulceţuri. Deşi par la îndemână pentru a fi culese, nu vă recomandăm să vă aventuraţi, deoarece ţepii fini intră cu uşurinţă în piele şi sunt dificil de îndepărat.

Curmalele de Tenerife sunt fructele unui palmier specific insulelor Canare. Din păcate, carnea lor este subţire şi sâmburele mare, ceea ce le face neofertante.

Merele de Tenerife cresc cu precădere în nordul insulei, în El Sauzal, localitate în care se produce şi un cidru local, apreciat în special în varianta spumoasă.

Mamey, un fruct zgrunţuros, cu o culoare maronie de mochetă veche în exterior  se găseşte în două varietăţi în interior (alb şi portocaliu) şi are gust, atunci când este copt, de cremă de zahăr ars cu o uşoară nuanţă de dovleac.

Există o dieferenţă majoră între Mercado şi Mercadillo, mercados fiind pieţe deschide şapte zile pe săptămână în timp ce mercadillos deschid doar sâmbăta şi duminica. Altă diferenţă dintre cele două este că în mercadillo vând de regulă direct producătorii astfel încât ai cele mai bune preţuri. Cea mai mare piaţă a insulei este Nuestra Senora de Africa din Santa Cruz de Tenerife, deschisă zilnic, exclusiv dimineaţa (până la ora 14.00). Cele mai bune pieţe (mercadillo): Tacoronte (cea mai mare şi cu preţurile cele mai bune), Adeje (cea mai mare piaţă din sudul Insulei), Tegueste (cea mai nouă şi mai modernă piaţă, în aer liber, cu coşuri de cumpărături şi posibilitatea de a plăti cu cardul).

Lista tuturor pieţelor din Tenerife e aici.

Produse de Tenerife

Printre lucrurile pe care trebuie să le gustaţi dacă ajungeţi în Canare se numără varietăţile locale de brânzeturi. Produse din lapte de capră şi mai rar de oaie sau vacă, brânzeturile vin în trei mari varietăţi: fresca (brânză albă, proaspătă), semicurado (brânză care o să vă amintească de caşcaval) şi curado (brânză tare, maturată). De asemenea, puteţi cumpăra atât brânza proaspătă cât şi cea maturată în varianta afumată. Afumarea, alătururi de maturare, sunt metodele tradiţionale de conservare a brânzeturilor.

Gofio este o altă obsesie locală; este o făină dulceagă, de culoare cenuşie, obţinută din cereale prăjite în prealabil. Prăjirea cerealelor previne încolţirea lor, fiind o metodă de conservare folosită de bătinaşi şi preluată de spanioli care îşi transportau cerealele din pensinsulă. Gofio poate să fie de grâu (trigo), porumb (millo – regionalism sud-american pentru maiz) sau amestec de până la 6 cereale. Se foloseşte atât în dulciuri cât şi în mâncăruri, hidratat în supă de carne sau peşte se transformă într-un pateu (numit escaldon) ce se tartinează şi se serveşte cu ceapă.

Almogrote, verde (cu pătrunjel şi usturoi) sau roşu (cu ardei şi usturoi) este un amestec tartinabil de brânză maturată care o să vă aducă aminte de brânza de burduf. Din aceleaşi ingrediente, dar fără brânză, se prepară mojo (sos), servite aproape pe orice tip de carne, peşte, brânză, cartofi, etc.

Tenerife produce o varietate decentă de vinuri de o certă calitate. Soiuri locale ca negromol sau listan negro (roşii), listan blanco sau malvasia (albe) sunt printre cele mai cunoscute. Vinuri se produc atât în nord (Acentejo-Tacoronte, Tegueste, Victoria, Matanza, Orotava, etc.) cât şi în sud (Abona). Le găsiţi în magazine şi în restaurante. O să le recunoaşteţi după preţuri, de regulă mai mari decât a vinurilor din peninsula Iberică, dar merită să le încercaţi. La preţuri mici o să găsiţi în baruri, vinuri de pais (vinuri de ţară, vărsate), multe dintre ele de o calitate excepţională.

În Tenerife se produc şi dulceţuri. Nu multe, pentru că fructe se găsesc tot anul. Cele mai speciale dulceţuri de Tenerife sunt produse din ardei, roşii sau fructe de cactus.

Ce se mănâncă în Tenerife

Carne de cabra (carne de capră) este emblematică pentru această insulă muntoasă şi se găseşte tot timpul anul, în special la sfârşitul verii când se produce vinul. Se consumă friptă, fiartă, în tocăniţe, etc. În luna august, în special în satele din nordul insulei, se deschid pentru maxim o lună localuri numite guachinche, care nu sunt altceva decât gospodării ale producătorilor de vin care îşi deschid porţile pentru a gusta vinul acompaniat de carne de capră.

Conejo (iepure) este foarte iubit (şi vânat) în Tenerife pentru carnea sa dulce. Se prepară simplu, marinat cu usturoi, chimion şi oregano şi fript în bucăţi.

Rancho canario sau puchero este o tocăniţă simplă dar extraordinar de bună din legume (cartofi, dovleac, porumb) şi bucăţi de carne (uneori şi cârnaţi), o mâncare canariotă de zi cu zi.

Potaje este o supă groasă în care se regăseşte aproape de fiecare dată cartoful şi acelgas (frunză de mangold sfeclă elveţiană), carne şi sau cârnaţi.

Costillas saladas (coaste sărate). Săratul este una dintre cele mai la îndemână metode de conservare cânt eşti înconjurat de apele sărate ale Atlanticului, aşa că nu e de mirare că costiţele sărate sunt atât de iubite aici. Fierte simplu împreună cu cartofi şi porumb (piña) costiţele sunt o nebunie. Printre cele mai bune se pot mânca în Portezuelo, La Casa Tomas.

Bacalao (cod sărat) este specific tuturor ţărilor care pescuiesc în Atlantic, aşa că nu putea să lipsească de aici. Se serveşte de cele mai mult ori simplu, însoţit de sosuri.

Papas arrugadas (cartofi ridaţi) nu lipsesc de la aproape nicio masă fiind garnitura prin definiţie a insulei, alături de carne sau peşte.

Tenerife se laudă şi cu o specie locală de porc negru, cochinillo negro, a cărei reabilitare îl aduce tot mai nou în galantare. carnea de porc se mănâncă în toate felurile posibile. În tocăniţe, supe, fiartă sau friptă. De un mare succes se bucură carne fiesta, o carne care e cu siguranţă pe gustul românilor, amintind de pomana porcului.

Peştele (pescado) şi fructele de mare (marisco) sunt un capitol în sine, şi nu avea cum să nu fie aşa pe o insulă de pescari. Sama, bocinegro, cherne, pargo, viejas, morena, caballa şi sardinas sunt doar câteva dintre speciile de peşte pe care le veţi regăsi pe meniurile restaurantelor din Tenerife.

chicharro
Chicharro prăjit
Chicharro, o rudă mai mică şi mai neînsemnată  a sardinei, tradus aproximativ prin plevuşcă, este peştele reprezentativ al insulei. Există chiar şi o piaţă şi o statuie cu acest nume în Santa Cruz de Tenerife şi este porecla dată locuitorilor din acest oraş ajungând în scurt timp să reprezinte toată insula.

Se servesc simplu, fripte pe plancha (plită) sau prăjite, dar şi în tocăniţe. O parillada este un amestec de peşti şi fructe de mare şi se serveşte de regulă în restaurantele cu specific pescăresc. Printre fructele de mare o să regăsiţi calamares (calamarii), gătiţi sub formă de inele (a la romana) amintind de meniurile greceşti, mejillones (midii) sau lapas (asemănătoare midiilor). Pulpo (caracatiţa) se găteşte frito (prăjită) sau guisada (fiartă). Peşte şi fructe de mare se mănâncă peste tot, în unele locuri mai bine în altele mai scump. În nord vă recomandă să încercaţi Cofradia de Pescadores din Bajamar, iar în sud puteţi mânca la preţuri bune la Restaurantul Familiar. Tot în sud-vest se află Tajao, un sătuc pescăresc înţesat cu taverne în care se mănâncă peştele pescuit chiar acolo. Peştele se alege din vitrină şi se găteşte după preferinţa clientului. În nordul insulei, la câţiva kilometri de Puerto de la Cruz înspre Icod de los vinos se află Las Aguas (parte din Juan de la Rambla), un localitate specializată în arroz caldoso (orez “supos”), varietate locală de paella, mai suculentă.

Deserturile nu sunt neapărat punctul forte al unei insule bogate în fructe prospete tot timpul anului însă se găsesc peste tot tradiţionalele deserturi spaniole (flan, natilla, etc). La recomandări trebuie să amintim Principe Alberto (originar din insula La Palma), un desert decadent ce o să vă amintească de un tiramisu ciocolatos.

Ce se bea în Tenerife

VIno de pais (vinul de ţară) sau vino de la casa (vinul casei) sunt nelipsite de pe aproape orice meniu, alături desigur de varietăţile locale care se servesc la sticlă (botella) sau pahar (copa). Berea locală este cu siguranţă Dorada (Auria), alături de Reina şi Tropical ,“importată” din insula vecină Gran Canaria. “Tăriile” nu sunt specifice neapărat insulei. Cu toate acestea se distilează un rachiu (aguardiente) din resturile de struguri scăpate din teasc, parra (tescovină) care se combină cu ierburi pentru a realiza o băutură digestivă. Însă tăria specifică insulei este romul produs în nu mai puţin de trei locaţii sub tot atâtea denumiri: Guajiro, Arehucas şi Santa Cruz.

La băuturi nealcoolice recaomandabil este să încercaţi batidos (băuturi din fructe preparate în blender). Evitaţi însă locaţiile cu meniu standard prefabricat, deoarece folosesc fructe congelate, importate şi optaţi pentru cele cu fructe proaspete.

Adaugă un comentariu: