|
|
| Origine: | Nici până astăzi adevărata origine a tarhonului nu este cunoscută. Se presupune doar că este originiar din nordul Asiei Centrale. Cel mai probabil din regiunea siberiană.
Şi-a făcut intrarea pe continetul european în evul mediu, în perioada invaziilor asiatice. În prezent se cultivă în toată emisfera nordică iar francezii au o adevărată slăbiciune pentru această iarbă fină. |
| Prezentare: | Tarhonul este o plantă ierboasă, cu multe ramuri, care depăşeşte deseori 1 metru înălţime. Are frunze lungi şi ascuţite, de un verde crud, sub formă de lance. |
| Aromă: | Tarhonul are o aromă duplicitară, combinând gustul dulce pătrunzător cu cel dulce piperat. Asemănător anasonului. |
| Utilizare: | Parfumul său deosebit i-a desemnat roluri principale în sosurile clasice ale bucătăriei franceze, bernaise şi tartar.
Potrivit cu mâncărurile rafinate şi fără gusturi puternice,pe bază de pui, peşte cu legume sau ouă. Acompaniază armonios sosurile de salate şi bazele de muştar. |
| Preparare: | Tarhonul se foloseşte proaspăt, uscat sau “murat” în oţet de bună calitate. Tulpinile tarhonului se adaugă în ciorbe şi tocăniţe în care se fierb un timp limitat deoarece îţi pierd în timp gustul. Ciorbele a la grec iubesc tarhonul.
Adăugaţi-l în muştar pentru a vă bucura de parfumul său extravagant. Murăturile vor avea o aromă deosebită dacă le adăugaţi o tulpină de tarhon. |
Welcome!Log into your account
