Pentru mulţi dintre români termenul maşina de pâine desemnează mai degrabă maşina pe care o aşteptam de dimineaţă devreme, la coadă, pentru a aprovizia magazinele cu pâine. De câţiva ani însă, maşina de pâine prinde o noua consistenţă, pe măsură ce practica maşinărie – inventată de ne-mâncătorii de pâine japonezi – îşi câştigă un binemeritat loc în bucătăria noastră.

Prima maşină de pâine a apărut în 1986 în Japonia, invenţie a Matsushita Electric Industrial Co., companie ce avea să devină Panasonic-ul de astăzi. Maşina de pâine este un aparat electrocasnic, apropiat ca dimensiuni de un cuptor cu microunde, dotat cu o cuvă teflonată – ovală, rotundă, pătrată sau dreptunghiulară – care foloseşte 1 sau 2 palete de frământare-malaxare şi 2 rezistenţe pentru dospire, coacere.

Practică, maşina de pâine preia întreg procesul de realizare al pâinii, de la amestecarea primară şi frământare, până la dospire şi coacere într-un ciclu complet digitalizat care poate dura – în funcţie de tipul şi greutatea aluatului la tipul aparatului – de la 1 şi 20 de minute la 3 ore şi 40 de minute.

Utilizarea maşinii de pâine este uşurată de mai multe tipuri de programe care permit şi realizarea aluaturilor necoapte pentru pizza/paste sau gemuri, dar şi mai multe tipuri de pâine (simplă, albă, integrală, fără sare sau cu seminţe) sau cozonaci. Una dintre cele mai iubite funcţii ale maşinii de pâine este capacitatea de a-i programa procesul de finalizare al pâinii la o oră prestabilită, cum ar fi a doua zi dimineaţă, la micul dejun.

Reţetele de pâine care se pot realiza în aceste minicuptoare sunt nelimitate, în funcţie de gusturi, posibilităţi şi necesităţi, de la pâine cu fructe la pâine cu bacon şi ceapă, toate maşinile de pâine fiind însoţite de câteva reţete care să vă deschidă apetitul pentru o pâine coaptă în bucătăria dumneavoastră.

O reţetă de bază, cvasi-universală pentru realizarea unei pâini de 1 kilogram constă din adăugarea în cuva de frământare, a următoarelor ingrediente, în ordinea exactă: 440 ml apă, 2 linguriţe rase de sare, 1 lingură rasă de zahăr, 700 de grame de făină (albă, neagră, integrală) şi o lingură (11-12 grame) de drojdie uscată şi setarea unuia dintre programele de bază ale maşinii. O astfel de pâine, frământată şi dospită de două ori, va fi gata cam în 3 ore şi jumătate, începând  de la introducerea ingredientelor până la scoaterea pâinii coapte.

În general, toate maşinile de pâine recomandă folosirea drojdiei uscate (un plic de 7 grame pentru 500 de grame de făină), care este practică, uşor de măsurat şi depozitat. Cu toate acestea, se poate folosi şi drojdie proaspătă (25 de grame pentru 500 de grame de făină), adăugată zdrobită şi ne-înmuiată.

Dacă vă faceţi un calcul de utilitate, de tip cât costă o maşină de pâine (între 50 şi 100 de Euro) versus cumpărarea cotidiană a pâinii, s-ar putea ca amortizarea ei să dureze ceva, însă, cu siguranţă, fabricarea unei pâini în casă, chiar şi de către cel mai nepriceput bucătar, aduce satisfacţii imediate şi elimină amelioratorii şi “înălbitorii” din pâinea dumneavoastră.

Adauga o reteta in cartea de bucate a comunitatii cevabun.ro