Pasta de migdale, cunoscută sub numele de marţipan, este unul dintre cele mai vechi produse de cofetărie din istoria lumii. Dulce şi cu gust pregnant,  ușor amărui, marţipanul a fost folosit  în Evul Mediu pentru confecţionarea diferitelor figurine datorită calităţilor sale maleabile.

Există mai multe teorii privind numele său toate legate de originea arabă a acestui desert. De la teoria conform căreia marţipanul poartă numele oraşului Merzifon, din Anatolia, locul în care-l vindeau negustorii persani până la “pâinea de martie”.

Varianta mai ieftină a marţipanului, poartă numele de persipan, şi este realizată din miezul sâmburilor de caise.

Porţii: 1 kilogram

Timp de preparare: 40 minute

marzipan01 Ingrediente:

  • 480 de grame de migdale crude
  • 500 de grame de zahăr praf
  • 1 linguriţă esenţă de migdale
  • 4 albuşuri de ou
  • 2 linguri de zeamă de lămâie

Preparare:

  1. Încălziţi 2 litri de apă şi turnaţi-o clocotită peste migdale. Lăsaţi-le să se oprească 10 minute.
  2. Încălziţi cuptorul la 100 de grade Celsius.
  3. Strecuraţi migdalele şi ţineţi-le 30 de secunde sub jet de apă rece.
  4. Decojiţi migdalele şi introduceţi-le la cuptor să se usuce: 20 de minute la 100 de grade.
  5. Răciţi migdale – pentru a deveni casante – şi tocaţi-le fin.
  6. Adăugaţi zahărul, albuşurile de ou şi zeama de lămâie. Trebuie să obţineţi o pastă de consistenţa unei plastiline.

Marţipanul astfel obţinut se foloseşte ca atare sau colorat la realizarea diferitelor figurine din marţipan, decoraţiuni pentru torturi, umpluturi pentru ciocolate şi produse de cofetărie.

Marţipanul se păstrează în frigider, acoperit în folie alimentară, pentru mai multe săptămâni.

Pentru preparare marţipanului se folosesc şi migdale nedecojite însă marţianul obţinut are o culoare mai închisă fiind mai greu de colorat în nuanţa dorită.
Marţipanul folosit în cofetării se realizează este mai elastic şi mai maleabil şi se realizează din zahăr, esenţă de migdale, coloranţi şi grăsimi vegetale.

29 Comentarii

      • In situatia in care folosesc migdale macinate (ma refer la cele ce se gasesc in comert ambalate la 100 g), sa inteleg ca asupra acestora nu se mai intervine, doar adaug zaharul, albusul de ou si zeama de lamaie.
        Cer scuze, dar vreau sa fiu sigura ca am inteles corect.
        Multumesc

    • Daca este cazul, mai adaugati albus de ou. Pentru modelare e necesar sa fie introdus la rece inainte de folosire. De regula, se intinde in foaie subtire intre doua foi de pergament, si se introduce la rece pana cand il folositi. Daca il scoateti prea repede va deveni cleios. In industria alimentara se cantitati mai mari de zahar si, uneori, chiar si gelatina pentru elasticitate.

    • Colorant alimentar lichid.Se gaseste in marile supermarketuri si la distribuitorii specializati. Am vazut recent in magazinele Kaufland.

    • imi pare rau sa o spun dar aceasta reteta nu este buna deloc, aluatul este mult prea moale ca sa poata fi intins , am urmat pasii exact cum scrie in reteta dumneavoasta , dar parerea mea este ca sunt prea multe albusuri de ou(acum dupa ce am testat-o)….avand in vedere faptul ca este o reteta destul de scumpa nu a-r trebui sa va jucati cu buzunarele oamenilor in felul acesta, sa nu mai vorbesc si de efortul depus la realizarea retetei…nota 1 pentru reteta

  1. reteta e cam scumpicica din cauza pretului mare al migdalelor, si intr-o mica parte sunt de acord cu carmen,intradevar sunt cam multe albusuri, iar pentru a imbraca un tort in martipanul facut dupa aceasta reteta in nici un caz galbenusul de ou in plus nu e secretul,si un pliculet sau poate chiar umpicut mai mult de gelatina….si tinut la rece cateva ore bune de tot…asta ati uitat sa precizati in reteta 😀

    • Se pot face trandafiri dar amestecul trebuie sa fie fie rece si sa lucrati pe o suprafata rece care absoarbe caldura (marmura). gelatina o adaugati, dizolvata la final. Maruntiti cu un robot de bucatarie.

Adaugă un comentariu: