Carnea de vită, carne prin excelenţă pentru mulţi – în multe regiuni din America de Sud termenul carne desemnează doar carnea de vită – este o întreagă odisee, prin diferenţele de ţesuturi, texturi şi gusturi pe care le are fiecare parte din carnea acestui animal nobil. În funcţie de ce tip de carne de vită alegi pentru reţeta ta, poţi ajunge cu uşurinţă de la agonie la extaz dacă ai făcut alegerea greşită. Asigură-te aşadar, folosind mixul nostru ghid de mai jos, că ai ales partea potrivită pentru preparatul tău.
Antricotul
Bucată de carne care provine din zona mușchilor dorsali, lângă coaste. Este o carne moderat fragedă, care trebuie gătită, de regulă lent, la foc mic. Este ideală pentru a fi marinată înainte de gătire, pentru a-i diversifica gustul şi a o frăgezi şi mai mult. Antricotul poate fi afumat, asezonat din plin cu condimente sau marinat și poate fi atât cu os, cât și fără os, un preparat cunoscut fiind friptura T-bone.
Vrăbioară
Este o bucată care provine de pe spatele vitei, în apropiere de pulpe. La fel ca antricotul este moderat fragedă şi poate fi asezonată din plin și este recomandat să fie gătită lent și la foc mic.
Pulpă și spată
Este o carne tare care necesită o gătire lentă, la temperaturi mici. Aceste bucăți de carne mai pot fi găsite și sub denumirea de rasol alb, capac sau chiulotă. În funcţie de vârsta animalului poate fi gătită mai repede sau mai încet. Dacă provine de la un viţel se poate găti în bucăţi subţiri inclusiv la grătar.
Rasol
Carnea provine de pe picioarele vitei, chiar de sub pulpă și spată. Carnea este tare, cu multe tendoane, însă, dacă este gătită suficient de mult timp, poți obține preparate delicioase. Este ideală pentru ciorba de văcuţă dar şi pentru un rasol simplu servit cu sos de hrean.
Piept
Provine din partea inferioară, sub gât. Pieptul de vită este tare și trebuie preparat lent, la foc mic. Pentru o carne gustoasă, poți asezona pieptul cu condimente, îl poți marina sau afuma. Pieptul împreună cu gâtul, ceafa, capul de piept și garful formează carcasa vitei, iar bucățile de carne sunt asemănătoare ca textură.
Fleică
Provine din zona burții, lângă pulpe și sub mușchi. Această carne este moderat fragedă și poate fi gătită lent la temperaturi joase, asezonată din plin cu condimente. Este ideală pentru tocăniţe şi stir fry-uri.
Coaste
Pot fi superioare, de lângă fleică, sau inferioare, de lângă piept, acestea din urmă având o carne mai fragedă decât cele superioare. Este recomandată gătirea lentă. Se pot găti atât la cuptor cât şi la grătar, afumate lent, după o fierbere prealabilă.
Mușchi
Muşchiul e prin excelenţă cea mai râvnită bucată de carne din vită. Pentru că provine din zona lumbară, între coaste, vrăbioară și fleică şi este o carne fragedă care trebuie gătită la temperaturi mari, într-un timp scurt, astfel încât carnea să rămână suculentă. Ideală pentru grătar sau plită. Mușchiul este, de regulă, acoperit cu o membrană tare care nu trebuie îndepărtată, deoarece carnea se va strânge prea mult în timpul gătirii. Poate fi preparat la tigaie sau pe grătar, unul dintre preparatele populare fiind Beef Wellington.
Limbă
Aceasta este acoperită de o membrană aspră, care trebuie îndepărtată înainte de gătire. Poate fi folosită pentru diferite mâncăruri, cu condiția să fie fiartă separat înainte. Se poate fierbe şi folosi ca un rasol sau în salate cu maioneză.
Coadă
Pe lângă cartilaje și oase, coada conține și carne care trebuie gătită lent, fiind ideală pentru supe. Conţinutul mare de colagen o face ideală chiar şi pentru pifti dar şi pentru celebra tocăniţă spaniolă, de origine maură, rabo de toro (coadă de taur).
Picioare
La fel ca şi coada, sunt bogate în colagen (gelatină).Acestea pot fi folosite pentru a da aromă supelor, însă de multe ori sunt feliate și preparate la cuptor pentru măduva delicioasă. Sunt indispensabile pentru realizarea supei pentru ciorba de burtă.
