Dafinul

19 May 2009


Origine:	Una din cele mai nobile plante folosite în bucătărie și cea care a dat și denumirea examenului celui mai important – balalaureatul, dafinul (laurul) este originar din bazinul Mediteranei, dafinul mediteraneean este răspândit din Turcia până în Maroc, dar este cultivat și în Statele Unite și regiunile din sud-vestul Rusiei.
Prezentare:	Dafinul (Laurus Nobilis) este un arbore care ajunge până la 10-18 m înălțime. Are flori alb-gălbui și fructe albastru-negre de mărimea unor alune (se folosesc la lichioruri). Frunzele au formă lanceolată, culoare verde închis și sunt pieloase.
Aromă:	Gustul dafinului (al frunzelor) este iute, aromat, condimentat și ușor amărui. Frunzele proaspete sunt foarte amare.
Utilizare:	Frunzele de dafin nu lipsesc din rafturile adevăratelor gospodine. Au nenumărate întrebuințări: la pus murăturile (castraveciorii murați, mai ales, dar și gogonele, sfecla murată etc), la mâncăruri cu carne de vită (gulas, tocănițe), la preparatele cu vânat, la marinatele de pește, dar și la mâncărurile fără carne – cele de cartofi sau varză. Se folosesc, de asemenea, la sosuri – sosuri brune pentru fripturi. Se combină foarte bine cu piperul negru și cu semințele de muștar. Frunza de dafin, pătrunjelul și cimbrul formează clasicul trio al amestecului bouquet garni (buchet de ierburi – tradus din limba franceză).
Preparare:	Frunzele de dafin se folosesc uscate; fruzele își degajă aroma mai bine dacă sunt zdrobite sau tocate și se gătesc împreună cu mâncarea. Frunzele de dafin se păstrează la loc uscat și întunecos, în recipiente închise. Se comercializează în toate supermarketurile (alegeți varianta cu frunze întregi). La piață se găsesc și proaspete pe timpul verii – frunzele proaspete se păstrează la frigider în compartimentul de legume și câteva săptămâni. Nu uitați că frunzele proaspete sunt foarte amare.