Rucola (Eruca Sativa) este o plantă comestibilă, din familia Brassicaceae (familia verzei). Crește în bazinul Mediteranei și lungimea sa variază între 20 și 100 cm. Denumirea de rucola a intrat în limba română din italiană, deși în limba română există termenul de voinicică pentru această plantă.
Denumirile acestei plante în alte limbi: garden rocket sau rocket salad (în engleză – UK), arugula (în engleză – SUA), rauke (în germană), roquette (în franceză), oruga sau arúgula (în spaniolă).
Din rucola se folosesc frunzele (bogate în vitamina C și în potasiu), florile și semințele (la muștaruri aromate).
La noi se comercializează doar frunzele de rucola, proaspete, în majoritatea supermarketurilor. Frunzele provin din culturi – rucola se cultivă în Italia, cu precădere, dar a fost naturalizată și în alte zone de temperatură (America de Nord etc).
Rucola se găsește și în natură – preferă solul uscat și afânat.
Cu un gust puternic, amărui, cu nuanțe de nucă, rucola se potrivește foarte bine crudă în salate, dar și în mâncăruri gătite. În Italia, rucola este folosită inclusiv pentru pizza, iar în Napoli există rucolino, un digestiv preparat pe bază de rucola.
Rucola era folosită încă de pe vremea romanilor și considerată afrodisiacă, deși după Evul Mediu a fost neglijată și se găsea doar ca plantă sălbatică. În ultima vreme, însă, rucola este cultivată și folosită din ce în ce mai des ca ingredient culinar.
Ca plantă medicinală, rucola are și alte proprietăți: antioxidantă, antiscorbutică, antibacteriană, diuretică (radacina). A nu se confunda cu fruza-voinicului (Sisymbrium officinale).