Vafe cu vanilie

Vafe (Waffe), numite uneori şi clătite belgiene, reprezintă unul dintre cele mai vechi deseturi europene, cunoscute de peste o mie de ani. Regăsite sub numele de waffles în comunităţile flamande din Belgia sau gaufres în cele valone (vorbitoare de franceză), le-am tradus simplu în română ca vafe.

Istoria lor începe în secolul IX-X  pe teritoriul belgian de astăzi, unde fierarii au creat forme cu chipul lui Isus şi diverse scene biblice pentru a produce diverse ofrande care se dăruiau în biserici. Între două forme metalice încinse în foc se preparau aluaturi simple pe bază de apă şi făină cărora, un secol mai târziu avea să li se adauge coajă de portocală şi miere.

Prima reţetă scrisă datează din secolul XIV, când în Le Ménagier de Paris (Ghidul gospodinei franceze, 1393), apare printre diverse sfaturi şi reţete scrise de mână şi prima reţetă de vafe dintr-un aluat realizat din ouă, făină şi vin…

Prima imagine a unei prese pentru vafe datează din secolul XVI şi se regăseşte în lucrările mai multor pictori flamanzi, cum e cea a lui Pieter Bruegel (foto).

Dar ce sunt vafele? Undeva la jumătatea drumului între clătitete americane şi turtă dulce, sunt făcute dintr-un aluat bogat în unt şi afânat cu bicarbonat (sau praf de copt), aromat cu vanilie în care se regăsesc cristale de zahăr care îl fac atât de special, preparate într-o formă specială care constă în două plăci metalice încinse. Nu trebuie să cumpăraţi neapărat un aparat special pentru această reţetă, dacă aveţi un sandwichmaker puteţi să le faceţi în el, chiar dacă formele nu vor fi la fel, gustul va fi acelaşi. Dacă ştiţi să faceţi o reţetă de clătite, ştiţi să faceţi şi vafe.