| Origine: | Pimentul îşi are originea în America Centrală şi Indiile de Vest. Se apreciază că cel mai bun piment este cel de Jamaica, ţară care produce peste 60% din producţia mondială. Complexitatea lui a determinat circulaţia, în paralel, a mai multor denumiri atribuite aceleiaşi mirodenii. 
 Portughezii, cei care l-au adus în Europa, i-au spus, datorită formei, originii şi gustului său, piper jamaican. Aroma sa unică, misterioasă, care adună laolaltă aromele mai multor mirodenii, i-a determinat pe englezi să-l numească all spice (toate condimentele). Chinezii îi spun “bi wei hu jiao”, adică piperul cu o sută de arome. Intrarea pimentului în România, pe ruta Imperiului Otoman, i-a stabilit numele sub care îl cunoaştem în prezent: Enibahar sau Ienibahar (yeni-bahar, mirodenie nouă, în limba turcă). | 
| Aromă: | Diversitatea aromelor sale, cea care a determinat dificultatea adoptării unei definiţii sau nume unic, se compune din arome de cuişoare, nucşoară şi scorţişoară. Pentru ca totul să fie şi mai complicat, gustul pimentului este iute-piperat. | 
| Preparare: | Pimentul nemăcinat – depozitat în locuri uscate şi întunecate – îşi menţine aroma pentru 2-3 ani. Măcinat, aroma acestuia se pierde relativ repede. Îşi eliberează cel mai bine aroma când este zdrobit într-o piuliţă sau măcinat într-o râşniţă. Se asociază  foarte bine cu alte mirodenii cu care seamănă şi se înrudeşte, aşa cum sunt cele enumerate mai sus. | 
Buna ziua. Stiti cum il numesc francezii ? Nu reusesc sa-la gandesc in Franta. ..
piment de la Jamaïque
Comments are closed.