stridii

 

Denumirea de stridie desemnează o serie de moluște bivalve, cu cochilia neregulată, unele comestibile, altele care produc perle (și care nu sunt comestibile).

Stridiile comestibile fac parte din familia Ostreidae, în timp ce stridiile producătoare de perle (atât cele produse natural, cât și cele de cultură) fac parte din familia Pteriidae.

  • Stridiile producătoare de perle
    Doar 3-4 stridii din 3 tone produc perle perfecte. Datorită cererii din ce în ce mai mari, culturile de perle s-au dezvoltat foarte mult – în culturi, o stridie produce o perlă care arată similar cu una produsă natural în 3-6 ani.
    Stridiile producătoare de perle nu sunt comestibile.
  • Stridiile comestibile
    Există mai multe tipuri de stridii comestibile: Belon (Ostrea edulis – specie europeană denumită și stridia de nămol; se găsește în Marea Mediterană), estică (Crassostrea virginica – specie din Golful Mexic) , Olympia (Ostreola conchaphila – specie de pe coasta vestică Americii de Nord), Pacific (Crassostrea gigas – specie denumită stridia japoneză, originară de pe coastele Pacificului), Sydney Rock (Saccostrea glomerata – specie endemică din Australia și Noua Zeelandă).

Stridiile se consumă crude, fierte, prăjite, la cuptor, afumate, murate, la grătar, sau ca ingredient adițional la diverse mâncăruri. Gustul lor unic (o combinație de apă de mare și iod) și aspectul gelatinos le transformă în alimente fie adorate, fie disprețuite. Cu un conținut redus de calorii (vezi informațiile nutriționale mai jos) și efecte afrodiziace, stridiile continuă să fascineze și să fie prezente pe meniurile restaurantelor de lux din toată lumea. Acum considerate o delicatesă, stridiile erau, pe vremuri, mâncarea săracilor. Pescuitul excesiv le-a transformat într-o raritate.

Există mitul consumului de stridii doar în lunile care conțin litera R – adică în toate lunile mai puțin în perioada mai-august, pentru că, datorită căldurii, stridiile se strică foarte repede. Nu mai este cazul în zilele noastre având în vedere că există posibilitatea păstrării la frigider / congelator, dar la cumpărarea stridiilor proaspete se recomandă atenție sporită și verificarea lor înainte de consum.

Stridiile crude se consumă ca atare – se soarbe sucul și carnea scoicii, sau cu un strop de zeamă de lămâie și sare, uneori cu unt. Pentru a le desface, este necesar un cuțit special de stridii (se poate înlocui cu un cuțit cu lamă scurtă, dar groasă).

Stridiile se gătesc foarte puțin, asemeni majorității fructelor de mare. Una din cele mai cunoscute rețete – Stridii Rockefeller – se prepară din jumătăți de stridii cu tot cu cochilie, acoperite cu piure de legume și pesmet, și apoi băgate foarte puțin la cuptor.

Informații nutriționale pentru 100 grame carne de stridie crudă:
Calorii 68
Grăsimi  2.46 grame
Colesterol 53 mg
Sodiu 211 mg
Carbohidrați 3.9 grame
Proteine 7.1 grame
Vitamina A 2%
Vitamina C 6%
Calciu 5%
Fier 37%


print

1 comentariu

  1. Stridiile… nu se cosuma in lunile mai, iunie, iulie si august… nu din cauza caldurii…. ci din cauza reproducerii lor… asa numita lectoza… ce le da un gust aparte, neplacut

Comments are closed.