Băutură a începutului de vară, când pervazurile blocurilor gem sub greutatea borcanelor expuse în soare, socata este una dintre cele mai cunoscute bătuturi “homemade” din Europa.

socata O limonadă parfumată şi acidulată în primă fază şi ulterior transformată în vin (i se spune şi şampanie de soc, veţi vedea de ce), socata nu este o băutură locală, aşa cum am fi tentaţi să credem datorită răspândirii ei ci îşi are originea în Marea Britanice unde, vreme de secole, a fost băutura de vară a aristocraţiei rurale. Pentru că socata timpurie pe care o ştim noi, ca băutură răcoroasă şi nevinovată, se transformă în timp, prin maturare, într-un vin tare, acidulat.

Reţeta britanică, de mai jos, are în plus faţă de varianta cu care suntem noi obişnuiţi, un pumn zdravăn de stafide tocate şi mult mai multă răbdare. Se poate şi fără, dacă gusturile vă spun altceva şi doriţi să regăsiţi socata, aşa cum ştiţi că aţi lăsat-o în amintirile din copilărie. Cei care însă preferă vinul de socată “mustului” pot duce procesul până la capăt.

Ingrediente:

  • flori de soc (câte încap într-o halbă de bere)
  • 3 lămâi
  • 250 grrame stafide
  • 1,5 kilograme zahăr
  • 25 grame drodjdie proaspătă

Preparare:

  1. Culegeţi florile, complet înflorite, fără insecte. Cele mai bune flori se culeg după ploi deoarece apa alungă insectele.Nu spălaţi florile deoarece socata îşi va pierde din culoarea şi aroma dată de polenul florilor. Florile se taie de la tulpină, cu foarfeca.
  2. Puneţi într-o damigeană curată florile de soc şi opăriţi-le cu 2,5 litri de apă clocotită. Adăugaţi peste stafidele tocate, sucul lămâilor şi zahărul.
  3. După ce lichidul s-a răcit (a ajuns la temperatura camerei) se adaugă drojdia, se acoperă damigeana (sau borcanul) cu un tifon curat şi se lasă să fermenteze timp de aproximativ 4 zile într-un loc luminos.
  4. După 4-5 zile, se separă ingredientele solide de socată şi se lasă băutura să se limpezească.
  5. Socata astfel obţinută se păstrează în locuri umbrite (chiar întunecoase) şi răcoroase încă două luni după care poate fi îmbuteliată în sticle.

[tip]Socata se poate consuma ca atare după încheierea de procesului de fermentare a florilor.[/tip]

print

5 Comentarii

  1. eu fac in fiecare saptamana socata, am pus in pungi flori de soc , le-am vidat si le am in congelator
    dar mie nu imi place cu drojdie, ii da un gust rau imi place sa o fac mai suc pentru ca am si 2 nepotei iar prea fermentata nu le mai place si e foarte simpla reteta pe care o folosesc eu, 10 inflorescente se pun intr-un borcam de 10 litri cu apa, zeama de la 2 lamai si un kg de zahar se lasa cat doreste fiecare la clima din Craiova 3-4 zile de caldura sunt suficiente

  2. Am o singura intrebare.La reteta de baza data de “CEVA BUN” la capitolul ingrediente mi se pare ca ceva nu este in regula: 1.5 kg de zahar la 2.5 litri de apa? Ori apa este prea putina (peste 10-15 litri) sau cantitatea de zahar este prea mare.- 1.5 kg de zahar la 2.5 l de apa ,este deja sirop. E posibil si asta, dar inseamna ca se in momentul servirii se dilueaza cu apa minerala.

  3. @Adrian Iliescu

    Observatia, daca faceti referire la suc, e corecta: e cam mult zahar. Cantitatile sunt date pentru vinul de soc. Daca faceti suc reduceti (la 800-1000 de grame) zaharul sau diluati siropul la servire.

  4. am o mica nedumerire,ingredientele de mai sus sunt pentru 2.5 l apa sau pe langa apa clocotita mai pui apa peste? am pregatit o damigeana de 10 L si nu stiu daca trebuie sa inmultesc ingrientele cu 4x.Si am mai citit ca florile proaspete au fermenti in ele,mai este nevoie de drojdie daca sunt flori proaspete?

    • Dacă vreţi să obţineţi doar socata, nealcoolizata, procedeul este simplu şi fără prea mari pretenţii. Puneţi la 3-4 flori la un litru de apă. Se pot şi indusă la rece, fără oparire. Drojdia facilitează procesul de carbogazificare, dar se poate şi fără.

Comments are closed.