Piperul

Ți-a plăcut? Dă mai departe!Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on StumbleUpon

piperul
Origine:
Piperul este originar din pădurile musonice din India. Din acest motiv clima din regiunea pacifică este cea mai potrivită pentru cultivarea lui. Cei mai mari cultvatori de piper sunt Malaysia (Malaezia) –  în special insula Borneo, India și Brazilia.

Prezentare:
Piperul este fructul unei plante cățărătoare, veșnic verde, ce atinge înălțimi de până la 8 metri în mod spontan sau 4 metri în culturi. Planta de piper rodește începând din al optulea an de viață timp de 20 de ani iar fructele sunt, în funcție de stadiul de coacere, de culoare verzi sau roșii, asemăntoare la formă cu coacăzele. În funcție de perioada de recoltare și de prelucrare piperul este de 4 feluri.Piperul verde este recoltat înainte de coacere, murat în sare sau saramură de oțet sau congelat-uscat printr-un procedeu special, imediat după recoltare.

Piperul negru este un piper recoltat necopt și uscat la soare după ce a fost cules. În urma acestui proces devine negru și dur la textură, iute și înțepător la gust și miros.

Piperul alb are boabe roșii, coapte, care se țin la înmuiat o săptămână înainte de a li se îndepărta coaja. Apoi boabele sunt uscate la soare devenind gaben-albicioase.

Piperul roșu are boabe de culoare roz când este cules și nu este prelucrat.

Aromă:
În formă naturală piperul nu are miros, dar gustul său este picant și ușor iute. Gustul intens al piperului este dat de subtanța care îi poartă numele: piperina alcaloidă. Piperul verde este foarte aromatic. Cel negru este iute. Piperu alb este fin și mai puțin iute. Piperul roșu este dulceag, picant și ușor iute.

Utilizare:
Piperul este cel mai popular condiment al lumii și, în prezent, se regăsește pe întreg globul deși a avut perioade în îndelungata sa istorie în care a fost exagerat de scump fiind cunoscut și folosit ca un condiment rafinat în bucătăria Imperiului Roman. Aroma piperului verde este potrivită cu carnea de vânat, porc și miel dar și în sosuri pentru paste, marinate sau supe creme. Bucățelele de căpșuni presărate cu piper verde zdrobit sunt considerate un desert rafinat. Piperul negru își scoate în evidență caracterul picant în sosuri, supe și marinate, carne friptă la grătar, tocănițe sau umpluturi cu carne, dar și în mâncărurile cu paste.Datorită caracterului său delicat, piperul alb este folosit la salate, la mâncărurile de pește, sosuri fine sau brânzeturi.

Piperul roșu se pretează a fi folosit cu brânzeturile de capră, dar și alături de fructe.

Preparare:
Piperul este un condiment universal și se folosește murat (cel roșu sau verde), uscat și măcinat (cel alb sau negru). Piperul negru face parte din amestecurile de bază ale bucătăriei universale, de la cele de curry la cele de quatre epices. Dacă sunt folosite boabele întregi, încercați să le îndepărtați la sfârșitul procesului de preparare. Dacă folosiți piperul măcinat, adăugați-l doar în etapa finală a procesului de preparare. Pentru o aromă mai puternică, folosiți o râșniță de piper și măcinați boabele de piper în momentul adăugării la mâncăruri.

Adăugați câteva boabe de piper când fierbeți vinul roșu și o să obțineți o notă picantă, plăcută, care vă va desfunda nasul în serile reci de iarnă.

Nu lăsați boabele de piper roșu la îndemâna copiilor. Deși nu este la fel de iute ca celelalte sortimente de piper, consumat în cantități mari, este otrăvitor. 

Ți-a plăcut? Dă mai departe!Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on StumbleUpon

Din aceeaşi oală

Publicat în:

Comenteaza folosind profilul tau de facebook!

Leave a Reply