Mâncălătorii – Sulina

Ți-a plăcut? Dă mai departe!Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on StumbleUpon

Nici Marea Neagră, anostă şi banală faţă de suratele ei continentale, şi nici Carpaţii, neînblânziţi poate dar lipsiţi de strălucirea Alpilor, nu reprezintă marea atracţie a turismului românesc, ci Delta Dunării, sălbatică şi neşlefuită, este adevărata perlă, insuficient exploatată a turismului românesc, prin frumuseţea sa unică în Europa. O Deltă pustiită de sărăcie, sfâşiată de braconaj, maculată de sticlele de plastic aduse de ultimele inundaţii printre nuferi, dar cu o capacitate deosebită pentru a face turism ecologic, de tipul celui practicat de malaiezieni în insula Borneo.

Mai puţin spectaculoasă decât Sf. Gheorghe, braţul la modă al Dunării, Sulina, marele port de odinioară, azi mai mult o sirenă-nălucă, îşi cheamă şi acum vizitatorii, momindu-i cu atracţii unice, peisaje superbe şi mâncare deosebită.

La Sulina se ajunge exclusiv pe apă, venind din Tulcea cu o cursă “pasageră” ce face 4-5 ore, cu un catamaran care se grăbeşte la 3 ore şi jumătate sau cu “şalupa”, cel mai rapid şi scump mijloc de transport în comun, care, în schimbul a 50 de lei/persoană (pret din iulie 2010), te duce în 80-90 de minute până în Sulina.

Sulina e un oraş unic în felul său, mai apropiat de atmosfera unei comune decât de cea a unei comunităţi urbane, străbătută de străzi prăfoase, numerotate de la I-VI pornind de la Dunăre, intersectate la rândul lor de străzi cu nume ilustre: Creangă, Rossetti, Duiliu Zamfirescu, etc. Prima stradă e “faleza”, pavată cu dale colorate, spaţiu de promenadă şi totodată port, aici se trăieşte viaţa de zi cu zi a oamenilor din Sulina, aici e primăria, vama, catedrala, căpitănia portului şi Administraţia Fluvială a Dunării de Jos, restaurantele. Pe a II-a e piaţa şi tot pe ea circulă microbuzele şi cele câteva taxiuri, pe următoarele trei se lucrează la schimbarea canalizării şi reţelei de apă, ce răbufneşte pe la interescţii prin gurile de canal, ca un dragon ce scuipă mâl. Iar pe a VI-a se întrec tinerii cu scuterele stârnind deopotivă praful şi mânia localnicilor şi băgând spaima în găinile ce sar în nori de pene şi cotcodăceli disperate. Ce îndepărtată pare acum, prin huruitul motoarelor, amintirea accidentului anecdotic de acum 30 de ani, când singurele autovechicule din Sulina, maşina pompierilor şi cea a administraţiei fluviale, au reuşit să se ciocnească spre hazul localnicilor…

Sulina pare un spirit bântuit, fantoma unui suflet chinuit, ce încă trăieşte cu amintirea existenţelor anterioare, a anilor în care portul era o adevărată sursă de prosperitate iar oraşul, ce abia mai cuprinde astăzi 4000 de suflete şi “5000 de câini hoinari”, avea 30.000 de locuitori în 1930. Mai recente, dar la fel de lipsite de suflare, relicvele comuniste ale fabricii de conserve şi şantierul naval sunt acum inerte şi pustii, la fel ca vechile hoteluri ale ONT-ului, năpădite de bălării sau prăbuşite în aşteptarea sentinţelor de revendicare.

Farmecul locului este dat însă de oamenii săi, un adevărat colaj de români, ruşi şi ucrainieni, lipoveni şi greci, bulgari, turci şi tătari, englezi şi italieni, remarcabili prin spiritul deosebit şi sufletul lor mare, prin vorba blândă cu care îşi numesc clienţii cazaţi “musafiri” şi râsul lor făcut parcă pentru a depăşi necazurile. Gestionari de spaţii de cazare ad-hoc, pescari, ghizi şi barcagii, mici comercianţi – de la vânzători de bere la cei de momeli, oamenii Sulinei au învăţat să trăiască de pe urma turiştilor şi a năravurilor lor.

Excursii cu barca pe nesfârşitele canale printre nuferi şi cârduri de păsări, spre lacuri sau prin golful Musura, locul unde Delta inundă Marea Neagră printre picioroangele coloniilor de pelicani blazați; pescuitul şi vânătoarea, până târziu în iarnă; vizitarea cimitirului local, loc ce adăposteşte gloriile multi-etnice de odinioară ale Sulinei; mersul la plajă pe malul mării, a cărei apă e copleşită de culoare şi gustul Dunării dar de a cărei plajă amenajată localnicii sunt foarte mândri. Acestea şi multe altele sunt atracţiile pe care le oferă Sulina şi împrejurimile.

Preţurile nu sunt tocmai mici pentru un oraş care pare de multe ori părăsit şi copleşit de sărăcie, poate chiar peste aşteptările unora: o cameră de găzduire e cam 70 de lei pe noapte, iar o masă la “o familie” e 30 prânzul (ciorbă și fel principal) şi 15 cina (un singur fel). Dar calitatea şi gustul, atunci când ajungi la familia potrivită, o depăşeşte pe cea a mâncărurilor de la restaurant, de cele mai multe ori mai scumpe. Recomandarea noastră este familia Neagu, de pe strada a VI-a , a cărei casă devine neîncăpătoare la orele mesei.

Dacă ajungeţi în Sulina, trebuie musai să încercaţi o porţie de hamsii fripte, alături de un pahar de bere rece, un borş cu peşte şi apă de Dunăre, servit cu peştele separat, cu mămăligă pripită, mujdei bătut spumă şi ciuşcă bulgărească sau o ciorbă rafinată cu perişoare din peşte. Vă recomandăm să mai gustaţi din şalaul cu maioneză, un rasol de peşte servit rece, cu cartofi, morcovi şi ouă fierte tari, prinse într-o maioneză aromată cu muştar, din crapul pe varză călită, pătruns la cuptor, asemeni crapului la proţap (sic!), la fel şi salatele din icre. Mai gătesc localnicii crap sau caras fript în crustă de mălai, sturion sau calcan rumenit pe grătar şi stropit cu unt sau adevărata trufanda festivă a Deltei: ştiuca umplută. Toate servite cu mămăligi, mujdeiuri şi ardei iuţi şi stropite cu rachiuri de fructe. Încheiaţi masa cu un pepene verde de Isaccea, bine răcit, negru în coajă şi roşu sângeriu în miez, ce concentrează tot soarele în dulceaţa sa.

Viaţa în Sulina, ca în toată Delta Dunării, nu e uşoară, ba e chiar aspră şi de multe ori plină de lipsuri, răvăşită de ierni dure, cu vânturi reci, pustiitoare, ce pot culca în nebunia lor un om zdravăn la pământ. Dar tocmai aceste greutăţi depăşite o fac frumoasă şi unică.  Sălbăticia ei splendidă, la doar 1 milă marină de oraş, peisajele unice şi aerul aparte,  melanjul etnic ce reuneşte în el toată esenţa balcanilor, mâncarea excepţională şi peştele deosebit, fac din Sulina un loc în care trebuie să mâncălătoriţi măcar o dată în viaţă. Şi chiar de mai multe ori, dacă viaţa vă permite.

Sfaturi pentru călătoria în Deltă:

  • verificaţi orarul curselor de călători şi faceţi-vă rezervări din timp (http://www.nave-rapide.ro/ şi http://www.naverapide.ro/)
  • faceţi la sosirea în Sulina rezervări pentru ziua şi ora întoarcerii
  • verificaţi din timp în ziua plecării dacă vasul va ajunge la timp şi se va înscrie în orarul prestabilit, mai ales dacă aveţi alte legături pe uscat
  • alegeţi-vă cazare din timp şi întrebaţi dinainte cât costă http://www.cazareinsulina.ro/ şi http://www.cazaresulina.ro/
  • când vă alegeţi excursiile pe canale, întrebaţi înainte cât costă şi câte ore durează
  • nu uitaţi să vă protejaţi împotriva soarelui folosind creme de plajă protectoare şi să vă acoperiţi cu haine cu mânecă lungă. Pe apă soarele arde chiar şi atunci când nu îl simţiţi!
  • luaţi-vă haine lungi pentru seară şi soluţii împotriva înţepăturilor de ţânţari
  • în Sulina există bănci, bancomate, servici Western Union, magazine alimentare, farmacii, totuşi, dacă aveţi nevoi speciale, ar fi bine fiţi precauţi
  • Sulina nu excelează în facilităţi pentru persoane cu handicap dar bunăvoinţa localnicilor compensează toate lipsurile
  • Sulina beneficiază de multe locuri (terase, pensiuni etc) cu conexiune wi-fi la internet

Ți-a plăcut? Dă mai departe!Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on Google+Share on StumbleUpon

Din aceeaşi oală

Publicat în:

Comenteaza folosind profilul tau de facebook!

4 Responses to “Mâncălătorii – Sulina”

  1. Mihai

    Felicitari pentru blog!

    Reply
  2. cevabun

    @Mihai, multumim

    Reply
  3. titanic-bucuresti

    Este al treilea an cand ma duc in SULINA si este asa cum a-ti scris.Nimic nu se compara cu realitatea de acolo .Sa speram ca va ramane asa mult timp .

    Reply
  4. IULIAN

    felicitari pentru blog. E de apreciat ca faci asa ceva pentru Sulina

    Reply

Leave a Reply