După Sfântă Mărie (15 august), când toamna începe să-şi facă simţită respiraţia în noaptea răcoroasă iar primele brume fac dulceaţa să se strângă zgribulită în poame, focurile se aprind prin curţile gospodăriilor şi ceaunele prind viaţa. Aplecate deasupra ceaunului, cu urechea la vorba lumii (că do’ră n-o bolunzât muierea să steie sângură lângă oală) şi gândul la cocăturile  pe care le-o face de Crăciun, fac femeile de sute de ani dulceaţa asta specială al cărei farmec e tocmai simplitatea ei absolută, de început de lume. Pentru că producţia magiunului nu e o reţetă culinară ci mai degrabă una socială, realizată doar din două ingrediente: prune şi multă răbdare împărţită cu ceilalţi.

Căci nu există sat de deal, în interiorul dar şi de pe marginea exterioară a arcului carpatic, care să nu cunoască magiunul, cum îl numesc ţăranii de la sud de Sibiu, povidla cum îi zic moldovenii, după numele dat de leşii care au ajuns aici urmărind bourul, sau silvoiţa (silvoiz) cum îi spun ardeleni, din ungurescul  szilva (prună). Gemul ăsta special, făcut doar din prune roşii-brumării, în special din cele din soiul Bistriţa (bistriţe, cum le mai numesc ţăranii), fără zahăr sau altceva, va fi baza prăjiturilor de Crăciun şi până la Paştele viitor, va fi dulcele de pe pita copiilor lângă o cană de lapte proaspăt muls şi din blidul cu mămăligă de post.

Preparat în mod tradiţional exclusiv la ceaun (căldare), magiunul se poate realiza şi în bucătăria unui apartament. Aveţi ambele versiuni mai jos.

(Mulţumiri speciale Asociaţiei pentru Sprijinirea Dezvoltare Rurală Dezmir-Cluj, pentru sprijinul acordat în realizarea acestui material)

Porţii: multe

Timp de preparare: 6-8 ore

Ingrediente:

20 kilograme de prune

Preparare:

varianta tradiţională

[note]Principalul risc în producţia magiunului de prune este afumarea. Pentru a preveni afumarea trebuie să amestecaţi constant, în special în partea finală a procesului de preparare, şi să aveţi un foc mic dar constant. În mod optim, va trebui să realizaţi 2 gropi, una sub ceaun şi una lângă. În cea de lângă veţi produce constant jar, pe care îl mutaţi treptat în groapa de sub ceaun. [/note]

  1. Sterilizaţi borcanele.
  2. Spălaţi prunele şi scurgeți-le de apă (tradiţional, printr-un tifon).
  3. Îndepărtaţi codiţele şi scoateţi sâmburii prunelor. Aruncaţi prunele stricate.
  4. Puneţi prunele în ceaun, împreună cu câteva căni de apă pentru a porni fierberea. Nu prea multă, pentru că o să aşteptaţi mult să se evapore, nici prea puţină, că se vor arde prunele de la fund, doar cât să acopere ceaunul cu două degete de apă.
    [tip]În mod tradiţional, prunele se pun la fiert întregi, însă, dacă vă doriţi ca produsul finit să aibă o textură fină puteţi trece prunele (fără sâmburi) prin maşina de tocat roşii. În acest caz nu mai e necesar să adăugaţi apă.[/tip]
  5. Fierbeţi la foc mic. Fierbeţi, amestecaţi, fierbeţi, amestecaţi, fierbeţi, amestecaţi, fierbeţi….timp de 4-5 ore, până când magiunul scade (cam la 70% din volumul initial) are culoarea vişiniu întunecată, aproape neagră, consistenţa unei smântâni cleioase şi se desprinde de pe marginea ceaunului asemeni mămăligii. Când se răceşte, lingura trebuie să stea dreaptă în el.
  6. Turnaţi în borcanele sterilizate magiunul cald sau chiar rece, acoperiţi şi introduceţi la rece, în loc întunecat (pivniţă, cămară). Se va păstra câteva luni.

versiunea modernă

Dacă nu aveţi nici timp şi nici condiţii să realizaţi magiunul de prune în mod tradiţional, îl puteţi face şi în bucătăria unui apartament. Se poate face pe aragaz, urmând instrucţiunile de mai sus dar, mai simplu, direct în cuptor, unde o să aveţi temperatură constantă şi risc de afumare aproape de zero.

  1. Urmaţi paşii de mai sus: spălaţi fructele, îndepărtaţi codiţele şi sâmburii.
  2. Pasaţi sau puneţi fructele ca atare într-o cratiţă adâncă, cu capac.
  3. Introduceţi vasul la cuptor pentru 6-8 ore, la 160 de grade (temperatură medie).
  4. Verificaţi şi amestecaţi 1 dată pe oră în primele 4 ore, şi din 30 în 30 de minute în următoarele 2 şi din 15 în 15 în următoarele.
  5. Puneţi magiunul în borcane şi daţi-l la rece.

[important]Magiunul de prune nu necesită nici zahăr şi nici conservanţi. Zaharurile şi pectina din fructe sunt suficiente. Totuşi, dacă prunele sunt insuficient de dulci se mai poate adăuga zahăr. Nu mai mult de 50 de grame pentru fiecare kilogram de fruct.Unele gospodine folosesc oţet (1 lingură pentru fiecare kilogram, adăugat în partea finală a procesului de fierbere) sau aspirină. Dacă magiunul e fiert suficient, nu are nevoie de nici un conservant.[/important]

[tip]Magiunul se  prepară simplu, aşa cum e descris mai sus. Există însă şi varietăţi cu nucă (1 kilogram miez de nucă la 10 kg de prune, adăugate la finalul fierberii) sau cu rom (500 ml de rom la 10 kilograme de prune, adăugate la finalul procesului de fierbere)[/tip]

print

Din aceeaşi categorieMai multe de acelaşi autor

18 Comentarii

  1. in partea moldava in care am crescut se spune tot magiun,singurul ,tata,ii zicea povidla…eu si cu el eram marii devoratori ai productiei din casa.cind in el mai poposeau si miez de nuca gratinat,surpriza era taaare savuroasa.recunosc,mie nu-mi lipsea untul dedesubtul lui si ceaiul alaturi,caci uram laptele in acele vremuri…ufff,m-ai umplut de amintiri si doruri!:)

    • povidla e un arhaism, aproape necunoscut in restul tarii. si, da, amintirea magiunului, ca majoritatea lucrurilor simple din copilarie, e rascolitoare 🙂

  2. cindva imi propusesem sa-mi fac notite cu arhaisme si expresii arhaice pe care le folosea bunica,de exemplu…nu am reusit si imi pare atit de rau…sunt sigura ca unele din ele nu figureaza nici in dictionare si se vor pierde totalmente.:(

  3. silvoita..asa numesc eu acest preparat cu gust de toamna,de tara,de foc cu lemne….sunt din orasul Medias dar fructele le culegem din localitatea Daia din jud.Mures,satul natal al sotului meu,acolo prepar silvoita,incet pe indelete la foc de lemne,mai adaug si ceva nuca,proaspata,coapta putin in cuptor sa-i mearga cojita uscata jos,apoi taiata bucatele si pusa alaturi de prune…un deliciu…..

  4. Te rog spune-mi, in cazul in care magiunul se face la cuptor, la ce temperatura se seteaza cuptorul?
    Multumesc.

    • Ha. Am uitat temperatura 🙂 Scuze. Temperatura trebuie să fie medie înspre mică: 155-160 de grade, maxim 170.

      • La varianta pentru cuptor mai trebuie pusa apa? Se pot pasa prunele si cu blenderul sau ies prea supa? Daca le lasam intregi cum va iesi magiunul?

  6. Buna .

    Daca doriti sa gustati magiunul facut de mine dupa reteta proprie sa imi scrieti un mail. ( ofer si spre vanzare )

  9. buna ziua tuturor. eu fac magiun de vreo 20 de ani dar nu am pus niciodata apa si zahar in magiun si nici nu l-am trecut prin sita-ciur sau masina de tocat si mai nou robot de bucatarie. magiunul il fac in curte in ceaun la foc cu lemne si iese perfect. gustati din majun facut din prune intregi sau jumatati fara adaos de apa , zahar si gustati si din cel terci trecut prin sita si o sa va comvingeti .daca pruna nu este perfecta pentru magiun ,eu nu ma apuc de treaba.pruna trebuie sa fie coapta bine dar tarisoara,dulce si zemoasa si sanatoasa,intrun cuvant sa fie calitatea |-a superioara !!!!! spor la treaba !!!!!

  10. Doamna Cicita, sunt sigura ca la experienta d-voastra stiti sa-mi spuneti daca as putea face, dupa metoda asta, si magiun de caise bine coapte. Va multumesc!

  12. Daca sunteti constipat luati o lingura de silvoita veritabila cu o cana de apa .Imi amintesc ce buna era silvoita facuta de bunica din prune bistritene,fiindca acolo locuia.Acum am sa fac si eu la aragaz.Mi-e dor.
    Faceti si gomboti cu silvoita .Mai faceau ai mei si taitei de casa cu silvoita.Minunata era,usor acrisoara cu un gust inconfundabil

Comments are closed.