coriandru
Origine: Unul dintre cele mai vechi condimente ale lumii, coriandrul este menţionat în Biblie printre “ierburile amare” ale Paştelui evreiesc.

Planta este originară din sudul Europei şi Vestul Asiei iar în prezent este răspândită în toată zona mediterană, Balcani, Rusia, India, Olanda şi America.

România este una dintre ţările considerate emblematice pentru coridandru.

Prezentare: Coriandrul este o plantă înaltă, anuală, de 30-60 de cm înălţime, foarte asemănătoare – din mai multe puncte de vedere – cu pătrunjelul, cu care este şi înrudit.

Datorită frunzelor sale asemănătoare cu ale pătrunjelului – care îl şi înlocuieşte atunci când nu e disponibil – coriandrul a primit numele de pătrunjel chinezesc.

Aromă: Fructul coriandrului – numit în mod popular sămânţă – este picant şi plăcut aromat.

Mirosul şi parfumul tulpinii, inconfundabil, este foarte puternic şi e nevoie de timp pentru a te obişnui cu el.

Utilizare: Fructele (seminţele) de coriandru se folosesc în variate feluri şi bucătării, la preparatele din carne, varză, cartofi şi legume. Fin cunoscător al fripturilor la cuptor dar şi al murăturilor, coriandrul este un “parfum” de bază în bucătărie.

Frunzele de coriandru sunt folosite în mod cotidian în bucătăriile sud americane (în special în Mexic şi Brazilia) şi asiatice. Greu de conceput bucătăria indiană sau thailandeză fără un pumn de frunze de coriandru tocate în mâncare.

Marinatele şi pastramele se bucură din plin de aroma seminţelor de coriandru zdrobite şi adăugate în lichidul în care se macerează cărnurile.

Preparare: Frunzele de coriandru se folosesc asemeni celor de pătrunjel, exclusiv proaspete – sau congelate – întrucât prin uscare îşi pierd aroma, şi se adaugă în mâncare în ultima fază a preparării ei.

Fructele de coriandru se folosesc întregi, zdrobite sau măcinate. Prăjite uscat, în tigaia fără grăsime, fructele de coriandru îşi pun cel mai bine în evidenţă parfumul.

printează

2 Comentarii

Adaugă un comentariu: