Păcătoşii se gândesc la femei până şi-n biserică. Tot aşa şi noi ne putem gândi  – şi o facem tot timpul –  la o friptură suculentă de vită.

Dar ce friptură! Şi mai ales cât de simplă şi rapidă poate fi această reţetă care a intrat în istorie mai ceva decât personajul al cărui nume îl poartă.

De numele lui François-René, viceconte de Chateaubriand, se leagă curentul romantic din literatura franceză, funcţia de ambasador al lui Napoleon, un interviu cu George Washington şi, ceea ce contează acum: friptura chateaubriand, preferata sa, inventată de către bucătarul personal al acestuia, respectabilul Montmireil (binecuvântat să-i fie numele).

Reţeta originală, spre deosebire de cea de faţă, era pregătită cu ceapă, tarhon şi lămâie, schimbate – după gust – cu usturoi şi oregano şi regăsite la servire în sosul Bernaise. Bucata de muşchi se prepară întreagă şi la foc mare pentru a păstra cât mai mult din sucul şi dulceaţa cărnii. Din acest motiv este mai degrabă pe gustul amatorilor de vită în sânge sau medie. Pentru amatorii de carne mai bine făcută se pot păstra capetele de muschi care, fiind mai subţiri, vor fi mai bine făcute.

Dar destul cu vorba. Să vie friptura!

Porţii: 2

Timp: 25 minute

Ingrediente:

  • 500 gr muşchi de vită (bucată întreagă)
  • 50 ml ulei
  • 100 gr unt
  • 1 pahar de vin alb, sec de bună calitate (sauvignon blanc, riesling etc)
  • 3-4 căţei de usturoi, cu tot cu coajă
  • o linguriţă de oregano
  • sare grunjoasă, piper

Preparare:

  1. Fiindcă dragostea se cere gustată pe îndelete, ca un preludiu pentru această delicatesă, ungeţi cu puţin ulei muşchiul de vită, pe care presăraţi şi întindeţi cu dragoste sare şi piper proaspăt măcinat. Lăsaţi-l să se odihnească cinci minute.
  2. Încingeţi o tigaie în care adăugaţi uleiul şi jumătate din cantitatea de unt (50 gr).
    ATENŢIE! Veţi introduce tigaia în cuptor aşa că nu trebuie să aibă nici un fel de element de plastic sau alt material sensibil la temperatura din cuptor. O tigaie cu mâner de lemn nu va suferi prea mult în cele 8-10 minute cât vita va sta în cuptor,  însă se va deteriora în timp, mai ales dacă este lăcuită. Dacă nu aveţi o tigaie integral metalică puteţi folosi o craţiţă largă, de preferinţă una cu fundul gros. Evident, nici ea nu trebuie să aibă elemente de plastic 🙂 Înainte de a începe procesul de preparare nu ar strica să vedeţi dacă aveţi un vas potrivit şi dacă intră în cuptorul dumneavoastră.
  3. Când amestecul de ulei-unt s-a încins, adăugaţi în tigaie muşchiul de vită întreg. Prăjiţi muşchiul de vită la foc mare, pe toate părţile. Cu ajutorul unui cleşte ridicaţi muşchiul şi ţineţi-l preţ de un  minut să se rumenească şi pe capete. Înainte de a întoarce muşchiul pe ultima parte, adăugaţi şi căţeii de usturoi în tigaie.
    Dacă nu aveţi un cleşte, puteţi folosi şi o furculiţă însă cu deosebită atenție. Nu împungeţi de prea multe ori carnea pentru a-şi păstra în interior sucurile.
  4. După ce bucata de carne s-a rumenit pe toate părţile (doar la exterior), adăugaţi restul de unt, vinul şi o linguriţă de oregano şi introduceţi tigaia în cuptorul preîncălzit la 200 de grade (foc mare).
  5. Tigaia se ţine în cuptor 8-10 minute, în funcţie de grosimea bucății de carne. Din 2 în 2 minute, carnea se stropeşte cu sucul din tigaie pentru a nu se usca.
  6. Se scoate carnea din tigaie şi se aşează timp de 2-3 minute pe o lingură întoarsă la scurs (vezi foto). În această poziţie, uşor oblică, carnea îşi va regăsi aroma şi forma.
  7. Carnea se taie în felii groase de 1-2 centimetri, perpendicular pe fibră, şi se aşează pe farfuria de servire. Se poate aşeza felia pe un cruton (felie de pâine) uşor  rumenită sau ca atare.

Printre cele mai apreciate garnituri se numără cartofii şi amestecurile de legume  tari (morcovi, telină, pastârnac) sotate sau la cuptor – vezi aici rețetele de garnituri.

Ca un omagiu adus vicecontelui Chateaubriand puteţi să serviţi vita alături de sos bernaise.

Dacă preferaţi vita mai bine făcută, reduceţi temperatura, atât sub tigaie şi măriţi timpul de preparare cu aproximativ 10 minute.

6 Comentarii

  1. eu chiar l-am preparat , impreuna cu sosul bernaise si va rog sa ma credeti ca afost extrordinar de bun,sosul este ceva ireal , aq fost o surpriza ptr.toata familia . Multumesc.

  2. Imi pare rau dar dupa parerea mea este o mare prostie. Carnea a iesit foarte tare iar gustul jalnic. Am respectat intocmai modul de preparare.

    • Si noua ne pare rau pentru experienta dumneavoastra. Carnea nu ar trebui sa fie tare decat daca este tratata termic prea mult sau provine de la un animal batran sau e o parte anatomica necorespunzatoare. Despre gust nu putem spune nimic. Nu discutam.

Adaugă un comentariu: