Probabil că intensitatea dorinţelor e direct proporţională cu dificultatea împlinirii lor. Aşa se explică pasiunea tuturor pentru shaorma, pentru că e greu de realizat în bucătăria noastră cea de toate zilele. Necesită aparaturi speciale imposibil de folosit într-o bucătărie normală, perioade lungi pentru marinarea cărnii, ca să nu mai vorbim de mixurile speciale de condimente, pe care, puţinii oameni care le cunosc, le păstrează cu încăpăţânare doar pentru ei şi afacerea lor.
Beef, Bernaise and Cheese este în egală măsură un elogiu adus fripturii de vită şi celor care o iubesc. Am “inventat” – şi pun ghilimele deoarece invenţiile în bucătărie sunt puţine şi relative – acest fel acum cinci ani, pentru o petrecere internă a BBC România, încercând să recompun numele postului de radio din ingredientele autopropuse cărnii de vită.
Tocăniţa asta e atât de simplă încât nici nu prea mai are nevoie de reţetă propriu zisă. Îi spui numele şi ştii ce ai de făcut. Mai apoi e atât de ieftină că poţi face să roşească până şi un bon de masă. Însă tocăniţa asta sărăcăcioasă şi primitivă, veritabil cartofus ţărănescus preistoric, făcută din mai nimic, subliniază cum nu se poate mai bine că un pic de imaginaţie compensează multe alte lipsuri.
Probabil că porcul nu va zbura niciodată. Spre bucuria celor vor să pună mâna pe el cât mai ușor. Pentru că, deși nu e un animal mitologic, porcul are o carne fatastică, în ciuda detractorilor săi. Iată-l aici, în compania selectă, de origine sud europeană, a frunzelor aromate de oregano și a mugurilor de caper cu nuanțe [...]
Varianta italiană a omletei, mai leneşă în realizare decât cea franţuzească, frittata amestecă toate ingredientele – ouă şi, de obicei, legume – şi le dă la cuptor, nu le împătureşte şi dichiseşte în tigaie ca surata ei de la vest. Această frittata, care poate refolosi cu succes, resturile – dacă rămân vreodată! – ale unor andive gratinate sau ingredientele de mai jos.
O garnitură potrivită cu aproape orice sau chiar o mâncare în sine. Orezul cu ciuperci, parfumat cu un praf de curry şi servit cu pătrunjel tocat sau coriandru, e genul de reţetă simplă dar de care noi, românii, ne cam ferim. Obişnuiţi cu orezul strâns în foaie de viţă sau varză sau cu cel fiert [...]
O reţetă care reflectă întru totul spiritul bucătăriei italiene. Simplă, gustoasă, arătoasă. Fiindcă, aşa cum spunea Angelo, bucătarul nu trebuie să uite niciodată că “occhio mangiare”. Ochiul mănâncă. Şi o face primul. Am avut norocul să-l cunosc pe Angelo – un adevărat meseriaş care a condus ani de zile o armată de 40 de bucătari [...]
Cred că nu mai are nevoie de nici o introducere. Salata Brie nu poată fi decât cu Brie. Dar şi mai interesantă o face combinaţia cu spanac şi piersici.
Un gustare ultra rapidă care combină în mod elegant brânza feta, spanacul crud şi ardeiul copt, învelite într-o lipie sau strecurate într-o ciabatta. O simetrie de gusturi şi culori cuprinse într-o gustare rapidă. Un sadviş-salată.
Un munte galben – sau insulă, dacă preferaţi – de mămăligă ce tronează în mijlocul unei mări de smântână în care înoată, într-o competiţie inegală, bucăţi de pui şi ardei copt. O ciulama probabil nouă ca gust, culoare şi prezentare dar românească în esenţă şi ingrediente. Am conceput această ciulama iniţial pentru Bistro Arles. O [...]
