Busuiocul

27 March 2009


Origine:	Una dintre cele mai iubite plante pentru parfumul şi calităţile sale, busuiocul este originar din Asia tropicală de unde s-a răspândit şi diversificat în toate zonele calde până în cele temperat-continentale. Preferă căldura şi umezeala.
Prezentare:	Planta atinge între 20-60 cm înălţime, având frunzele de culoare verde deschis, mătăsoase, cu lungimi cuprinse între 1,5-5cm şi late de circa 1-3 cm. Florile sunt puţin mai mari, de culoare albă, aranjate într-o terminaţie numită racem.
Aromă:	Busuiocul are un parfum plăcut, complex şi dens, şi un gust asemănător cu cel al anasonului, având un miros puternic, dulceag-înţepător .
Utilizare:	În mod obişnuit, se recomandă ca busuiocul să fie folosit în stare proaspătă. În cazul reţetelor culinare de mâncăruri preparate termic, adăugarea busuiocului se face, de obicei, la finalul preparării pentru a nu i se distruge aroma. Ţinut în pungi de plastic, poate fi păstrat proaspăt fie în frigider, pentru o perioadă scurtă, fie în congelator, pentru mai mult timp, după ce în prealabil a fost opărit puţin. O altă variantă de păstrare e cea cu sare: se aşează frunze proaspete într-un borcan uscat, se adaugă puţină sare şi apoi se acoperă cu ulei de măsline.
Preparare:	Se recomandă pentru paste, pentru cărnuri, mâncăruri cu roşii. Busuiocul este gătit câteodată cu fructe proaspete sau adăugat în gemuri de fructe şi sosuri – de obicei cu căpşuni, dar şi cu zmeură sau prune. Se consideră că busuiocul cu frunza plată folosit în bucătăria vietnameză, care are o aromă uşor diferită, este mai potrivit pentru felurile de mâncare cu fructe.