Aluat primar ce stă la baza patiseriei, acest aluat simplu este indispensabil pentru prepararea ştrudelurilor şi al plăcintei (cea de dinaintea foilor de plăcintă fabricate industrial). Amestec simplu de ingrediente primare, aluatul de ştrudel cere îndemânare şi răbdare pentru realizarea dar, mai ales, pentru folosirea foilor subţiri şi elastice.

Timp de preparare: 30 de minute

Aluat de strudel sau placinta Ingrediente:

  • 500 grame făină
  • 3 linguri ulei
  • 1 linguriţă sare
  • 1 ceaşcă apă caldă

Preparare:

  1. Cerneţi făina pe suprafaţa de lucru.
  2. Faceţi o scobitură în mijlocul grămăjoarei de făină.
  3. Adăugaţi în scobitura făcută uleiul, sarea şi o ceaşcă de apă caldă (200 ml).
  4. Cu ajutorul unei linguri începeţi să combinaţi ingredientele solide cu cele lichide, trăgând treptat făină spre interior şi încorporând-o.
  5. Când aluatul începe să se prindă – să se amestece ingredientele solide cu cele lichide suficient cât să nu mai curgă – începeţi frământatul cu mâna.
  6. Frământaţi până obţineţi un aluat relativ moale (dacă nu este suficient de moale mai adăugaţi puţină apă călduţă). Aluatul se frământă cu pasiune şi se loveşte de masă din când în când (nu e o glumă sau un moft al patiserilor avizi de spectacol).
  7. Lăsaţi aluatul timp de 10 minute la un loc cald (dar nu umed), acoperit cu un şervet tot cald (sau cu o cratiţă încălzită).
  8. După ce aluatul s-a odihnit, împărţiţi-l în două.
  9. Întindeţi cele două foi cu vergeaua (sucitorul, merdeneaua), acoperiţi-le cu un şervet şi lăsaţi-le să stea un sfert de oră.
  10. Pe masa de bucătărie se pune o faţă de masă curată, se presară făină, se pune foaia de aluat deasupra şi cu multă răbdare se întinde de jur împrejur cu grijă să nu se rupă, până ce marginile aluatului trec de marginea mesei, iar foaia s-a făcut subţire ca o foiţă de ţigară. Marginea rămasă groasă împrejur se rupe, iar restul se lasă să se usuce câteva minute, apoi i se dă întrebuinţarea dorită.

Foile subţiri, astfel obţinute, se folosesc pentru plăcinte sau ştrudeluri.

print

8 Comentarii

    • @andreea, Se poate face şi cu o săptămână înainte. Important e ca să fie păstrat la rece, acoperit cu un prosop curat, pentru a evita uscarea lui.

    • pe youtube e plin de exemple suuuuuuper usoare , la rusi , sarbi, indieni , arabi – doar dati cautare si veti vedea. oamenii au mai schimbat metodele, le au mai imbunatatit. au usurat enorm munca si rezultatele sant minunate.
      e mult mai putina munca si rezultatele sant superbe.
      o zi buna tuturor . si spor la bucatarit.

  1. Traduceam mai acum vreo doua ore reteta asta unei prietene, si a umflat-o rasul la faza cu batutul aluatului de masa. Degeaba i-am explicat ca nu-i o gluma. Cum urma sa ma apuc sa-i prepar placinta dobrogeana, i-am aratat mai apoi ce inseamna, si a admis si ea ca nu-i o indicatie in bataie de joc, ci purul adevar. Astfel, cand preparati aluatul, daca este inca prea lipicios si ramane pe maini, nu disperati si mai ales nu adaugati faina! Faceti din aluat o bucata plata, cam de 2 palme, luati-o in mana si pocniti-o pe masa, de 2-3 ori. Framantati un pic si repetati procedeul… apoi veti intelege! Cu cat faceti asta mai des, cu atat mai bun e rezultatul! Bunica mea era din Dobrogea si-mi amintesc ca spunea “Placinta buna de placinta trebuie batuta bine!”. “Si nevasta! Si nevasta!” striga bunicul din curtea casei…

  2. Mamaita mea pune si o lingura de otet sa iasa mult mai fraged. iar la punctul 9, cat timp le lasa sa mai stea, le unge usor cu putin ulei, sa nu se usuce. iar la inatins, dupa de le intinde bine bine pe panza, le ia si le intinde in aer, cu pumnii deschisi, usor, pana se face foaie subtire de tot. 🙂

Comments are closed.